A trecut moșu și nu s-a oprit și la mine acasă! Grăsunul e mai deștept decât credeam se pare. Las` că vedem noi la anul cine pe care păcălește! Sîc!

Chiar când mă pregăteam să-l înjur într-o o scrisoare de reclamație, al deacu boșorog își face apariția la mine la birou. Wtf?!? Și burtosul nu a venit singur ci cu ajutorul său pe nume Krampus (Knecht Ruprecht – întrebați-l pe Google dacă nu știți cine e!!), aka ”nuiaua” pentru cei răi, așa ca să pară el ăla bun și milostiv în timp ce Krampus își ia toate înjurăturile pe urmă. Nu a îmbătrânit degeaba se pare…sau nu în totalitate.

Prea moșulimea sa ne-a chemat pe toți (pe colegii de birou) la el ca să ne ceteasca dintr-o carte aurie toate ale bune și ale rele ce făcurăm într-un an întreg. Pentru fiecare faptă rea, Krampus ne gâdila cu bâta pe spinare. Mie mi-a zis că am prea multe nume și că poate deveni foarte confuz și dificil când trebuie să scrie email-uri. Măcar un lucru bun…s-a modernizat fosila! Așa are mai mult timp să stea degeaba și în singura zi din an când are de lucru!

Dar la sfârșit ne-a dat moșul un micuț (zgârcitu` nibii) săculeț cu 3 globuri de ciocolată și o mică copie a sa tot din ciocolată (mai e și narcisist pe deasupra!). Nu vă puteți imagina cu câtă poftă i-am mușcat capul (la burtosul ăla mic de ciocolată).

La sfârșit, când a dat să plece, am fost la un milimetru de a-i da un șut în fund, dar m-am oprit la timp pentru ca moșu semăna totuși izbitor cu șăfu ăl mare costumat în frate-său (a lu` Nicolae ăsta). Crăciun îi spune…tot burtos și ăla, dar măcar e mai darnic. Să nu dea mama naibii să nu vină anul ăsta că…că…că….fac moarte de reni!

După ce au plecat moșii (ăla de semăna cu șefu, Niculae și Crăciun și ăla de semăna cu vice șefu) am mers cu colegii să ne omenim (să ne înecăm amarurile) în stil medieval. Cu babețică la gât și pumnal la cingătoare (din ăla adevărat nu de plastic)…de fapt in mână, dar sună mai mișto ”la cingătoare”…am dat gata câțiva purcei și gâște și băurăm șnaps de miere din coarne de taur, vin si bere. Pe la fundul damigenei de vin deja uitasem de zgârie brânză Nicolae și începusem să mă simt chiar bine….

Share on Facebook

La multi ani tuturor romanilor!

Share on Facebook

Plutesc. E de ajuns să-i văd ochii albaștri intens și surâsul neastâmpărat ca să mă simt bine toată ziua ca după un drog puternic. Nu e genul meu…sau nu era până de curând. Sau poate că era dar nu mi-am dat seama. Unii spun că e suficient să ții de mână o pesoană ca să îți dai seama că e cea potrivită pentru tine. Așa spun alții. Mie mi se pare o aberație, absurd! E imposibil. Și totuși, de când am ținut-o de mână ceva s-a schimbat în mine. Am început să…o văd. Dar tot nu cred faza cu persoana potrivită. Nu e, dar asta nu înseamnă că nu imi place sau că nu trebuie să-mi placă.

Cum naiba poți vedea dintr-o dată o persoană care înainte iți era invizibilă (aproape)? Nu cred că am să înțeleg niciodată treaba asta. Și nici nu vreau să înțeleg. Îmi ajunge sentimentul de calm și euforie când îmi zâmbește chipul acela de copil (aparent) nevinovat. Și părul ăla, mmmm…nu o data mi-am imaginat cum îmi îngrop mâinile adânc în el în timp ce cârlionții zglobii mi se joacă ca niște copii printre degete.

Păcat că verigheta nu te face imun la alte persoane…ar fi fost totul așa de simplu…

Share on Facebook

În weekend-ul ăsta am primit o serie de comentarii aiurea de la un creștinopat (sau 2?) anti orice. În primă fază am râs de m-am spart de cretinătatea lui, apoi am început să plâng de aceeași chestie. Am plâns pentru că mi-am imaginat acest idiot ca parinte și / sau profesor. Dacă e popă nu contează, ei sunt oricum…..alt subiect de conversație. Problema mea nu e că omul e tâmpit. Asta e, unii iși folosesc creierul alții nu. Nu se poate schimba asta veac. Mă deranjează că aruncă cu rahat turcesc în loc de argumente. Mă îndoiesc că le are pentru că dacă ar trebui să inventeze argumente ar trebui să gândească puțin. Ori pentru un involuat îndoctrinat ca dânsul activitatea aceasta e spurcată, ochiul diavolului…..pffff piei Satană!

Anyway, nu mai pierd timp cu acest specimen. Și așa i-am dat suficientă importanță neștergându-i comentariile, chiar dacă nu și-a dat o adresă validă de email. Data (a)viatoare ține-ți comentariile pentru tine dragă puțifer (sau introduci o adresă validă de email…a ta nu a lu’ frate-tu).

Zilele trecute am văzut niște picturi ale unui artist controversat, picturi ce reprezentau un Isus (da măh se scrie cu un singur ”i”!!) mușchiulos și cu tatuaje. Mulți îndoctrinați au sărit de cur în sus că vezi doamne ce blasfemie! Aiurea. Erau destul de bunicele acele picturi, iar ideea nu e chiar așa de departe de o posibila realitate. Fiind dulgher, cel mai probabil că omul chiar avea mușchi…cel puțin la început.

Și un banc pe final:

- Care este motivul divorţului?
- Din cauza divergenţelor în privinţa religiei!
- Cum adică?
- Fostul meu soţ nu voia să recunoască nici în ruptul capului că sunt o Zeiţă!

În numele Internet-ului, al PC-ului și al Sfintelor degețele, Amin!

Share on Facebook

Omul e făcut să alerge nestingherit prin grădinile libertății. Își dorește asta mai mult decât orice. Are nevoie de așa ceva ca să trăiască. Dar de cele mai multe ori el se oprește pe sine, își interzice singur fructul mult dorit și se sufocă cu propriile-i mâini. Nasol e când, după ce și-a pus singur prăpastia în drum, vrea să impună și altora să se oprească pe marginea ei și nu-i lasă să o astupe pur și simplu cu pietriș. Și mai grav e că ceilalți ascultă și se opresc și ei. Acceptă ca niște roboței să moară și ei de sete când cișmeaua cu apă dulce și curată e la un vârf de nas de ei.

Încerc să-mi imaginez asta ca pe un virus ce cuprinde un super calculator și care formatează hard-ul la fiecare cuvânt cheie (cum ar fi de exemplu – și fără legătură – cele de natură religioasă). Dar virusul ăsta e șmecher. Formatează numai o parte din hard și numai anumite legături. Această “dezlegare” a legăturilor îi face pe oameni să se comporte ca niște roboței care se opresc pe marginea prăpăstii unuia ce nici măcar nu a trăit în același timp cu ei. Dar nu-i bai, pentru că dacă ăla așa a spus, atunci așa e. Visul sau delirul unei fosile schizofrenice sunt prioritare și mai logice decât propria rațiune. Mă rog, se aplică la aia care au fost înzestrați de la natură cu așa ceva…

Unii au găsit antidotul, au mâncat mai multe mere din pomul oprit. Și bine au făcut, s-au vindecat! Bravo lor! Dar sunt așa puțini din ăștia. Mai există o categorie de oameni care sunt un fel de semi-zombie. Sunt vindecati pe jumătate. Adică, sunt de acord că fosila a fost schizofrenică dar in capătul colonului creierului lor înca se mai întreabă: “dar dacă totuși…?”. Ăștia mai au câta șanse de vindecare totală. Pentru restul….RIP.

Concluzie: dacă auzi voci….nu vorbi cu ele în pzm!!

Share on Facebook